Desi cele mai clasice rituri funerare sunt inmormantarea si incinerarea, exista parti ale lumii unde moartea are o semnificatie speciala. Dincolo de religii, unele comunitati au ritualuri foarte speciale in momentul mortii. In acest articol, descoperim mai multe populatii uimitoare care sunt departe de traditiile noastre.
Inainte de a prezenta ritualurile, mentionam ca pentru repatriere exista puncte de lucru Bucuresti, Focsani, Ploiesti cat si in Italia, oferite de repatriere-romania.ro.
Ritualul in Antartica
Traind intr-un peisaj inghetat si inzapezit, inuitii nu pot trata cadavrele asa cum o facem noi. Cand se produce un deces intr-o familie, trebuie sa purifice locul, pentru ca pentru ei spiritul nu moare niciodata. Frigul permite conservarea corpului pana cand acesta este pregatit pentru inmormantare.
Inconjurat de o piele de foca, obiectele sunt asezate in jurul lui pentru ca ii vor fi de folos in lumea de dincolo. Dar inuitii nu mor doar de batranete sau de boala. De fapt, acestea practica adesea „sinuciderea institutionala”. Acest lucru presupune sa se lase sa moara in exterior pentru a nu fi o povara pentru restul grupului.
Un mod de a regla populatia si de a fi mereu util comunitatii. Rolul femeilor este de a prelucra pieile de animale cu dintii, in timp ce rolul barbatilor este de a vana sau de a pescui. Atunci cand nu mai pot indeplini aceste sarcini, se duc pur si simplu pe banchiza de gheata ca sacrificiu.
Moartea in randul nativilor americani
Fiecare trib are ritualuri si credinte diferite cu privire la moarte, dar majoritatea cred ca sufletul inca rataceste pe pamant. Prin urmare, este important sa aveti o inmormantare buna pentru a nu atrage spiritele rele. La Navajo, moartea este o renastere, deci este un eveniment fericit, contrar a ceea ce s-ar putea crede.
Dupa un deces, oamenii postesc timp de cateva zile pentru a se dedica meditatiei. Pentru copiii indieni, un ritual de trecere trebuie sa aiba loc inca din copilarie. La varsta de 6 sau 7 ani, ei merg singuri in padure si trebuie sa aduca inapoi un animal capturat (un peste, o pasare, o reptila…). O gravura a fiarei este facuta intr-un trunchi. Ei repeta acest proces de mai multe ori pe parcursul vietii pentru a crea un totem pe care il onoreaza in ziua mortii lor, in memoria realizarilor lor.
Inmormantari celeste in Tibet
Cand oamenii mor in Tibet, are loc o ceremonie destul de speciala. De fapt, din cauza mediului montan, este dificil de organizat o inmormantare traditionala. Din motive practice si religioase, ei expun cadavrele afara, pentru ca vulturii sa se poata hrani cu carnea lor.
Pentru ei, aceasta ultima masa este un mod de a se inchina cercului vietii. Intr-o manastire se fac rugaciuni inaintea actului, apoi pielea este taiata in bucati pentru a o separa de schelet. Acest mic reportaj despre inmormantarile celeste a fost realizat de bloggerul Marco, un aventurier care a calatorit prin lume pentru a descoperi diferite culturi si traditii. El a participat la acest eveniment care pare destul de crud si totusi este o realitate in Tibet. Pentru oamenii din aceasta tara este un lucru absolut normal: nu ar trebui sa le judecam practicile.
Ceremonii malgase
In Madagascar exista doua rituri funerare importante. Primul consta in a duce defunctul din lumea celor vii in lumea celor morti: mormintele sunt mari si seamana cu niste case mici, pentru ca au un acoperis si o usa. Cea de-a doua are loc mai tarziu, iarna: „famadihana” este folosita pentru a aduce mortii alaturi de stramosi. Il scot din mormant si il acopera cu cearceafuri noi, ca sa nu raceasca. Pentru societate este un semn de sanatate si fertilitate.
Ritualuri funerare la Dogon
Dogonii sunt un popor din Mali care ocupa stanci care se numara printre cele mai izolate sate din lume. Acestia sunt in principal fierari si fermieri care traiesc in mod traditional. Arhitectura Dogon este specifica: satele sunt accesibile doar prin poteci abrupte. Colibele familiei sunt organizate in jurul unei curti, iar membrii cuplului au fiecare cate o mansarda.
Ritualul funerar se desfasoara in trei etape: mai intai trupul defunctului este spalat si infasurat intr-un giulgiu de bumbac, apoi este asezat in stanca pentru ca sufletul sau sa poata rataci. Timp de 40 de zile, bunurile defunctului sunt lasate intacte, apoi sunt impartite intre toti membrii familiei.
Cateva luni mai tarziu, se organizeaza o inmormantare pentru a-i aduce un omagiu. Apoi se organizeaza un eveniment general in comunitate (dama) pentru a comemora toti mortii din an.
Printre Torajas (grup etnic din Indonezia)
Torajas sunt un grup etnic indigen care traieste in regiunile muntoase din Indonezia. Pana cand are loc ceremonia funerara, persoana este considerata „bolnava”. Particularitatea inmormantarii consta in faptul ca nu se desfasoara pe uscat, ci pe pereti de stanca. In acest scop se construiesc balcoane, iar in jurul lor se aseaza papusi cu efigia celui decedat. Fiecare familie se afla in acelasi mormant, iar jefuirea mormintelor este considerata o crima.
