}

Luni - Vin: 9am - 6pm

Cum se face imbalsamarea unui decedat?

Imbalsamarea cadavrului necesita servicii complete de îmbălsămare, este unul dintre principalele tratamente de conservare a cadavrelor, exploatat zilnic de catre firmele de pompe funebre pentru a pastra o imagine intacta si curata a persoanei decedate pe durata ceremoniilor funerare, eliminand procesul de descompunere pentru o anumita perioada de timp pentru a permite apropiatilor defunctului sa se apropie de cadavru inainte si in timpul inmormantarii fara riscuri pentru sanatate sau alte inconveniente.

Pentru ca un cadavru sa fie imbalsamat, trebuie solicitata o autorizatie speciala de la primar, care o elibereaza pe baza prezentarii unor documente.

In Romania este posibila imbalsamarea cadavrelor. Tratamentele in vederea obtinerii imbalsamarii cadavrelor trebuie sa fie efectuate, sub controlul coordonatorului sanitar al unitatii sanitare locale, de catre medici calificati in mod legal pentru a practica si pot fi incepute numai dupa ce a trecut perioada de observatie. Pentru ca un cadavru sa fie imbalsamat, trebuie solicitata autorizatia corespunzatoare de la primar, care o elibereaza pe baza prezentarii urmatoarelor documente:

  • declaratie a unui medic insarcinat cu operatia, cu indicarea procedurii pe care intentioneaza sa o urmeze, precum si a locului si orei la care o va efectua
  • certificate separate ale medicului curant si ale medicului necropsic care sa elimine suspiciunea ca decesul se datoreaza unei infractiuni

Imbalsamarea

Imbalsamarea face parte din tratamentul conservator al cadavrelor, derivat din procese stravechi legate de cult si traditii religioase. In prezent, este doar un tratament „post-mortem” care consta in ingrijirea igienica si conservarea corpului dupa moarte.

Aceasta procedura se efectueaza numai in scopuri igienice in sectorul funerar si al cimitirelor. In cazul imbalsamarii, o serie de tratamente estetice permit pastrarea unei imagini intacte a persoanei iubite, eliminand procesul de descompunere timp de cateva saptamani si pastrand aspectul cadavrului in perioada necesara pentru indepartare.

Thanatoestetica

Thanatoestetica, care nu trebuie confundata cu Thanatopraxis (o procedura care asigura o mai buna conservare a corpului in zilele de dupa moarte), se concentreaza pe curatarea, ingrijirea si imbracarea cadavrului.

Scopul acestui proces este de a livra rudelor trupul persoanei dragi curat, bine imbracat, reasamblat in cazul unei morti violente sau al altor incidente care ar fi putut deteriora corpul, mai putin impresionant din punct de vedere estetic, datorita si cosmeticii faciale care pot face ca ultima despartire sa fie mai putin traumatizanta.

Scopul acestei practici este de a conferi mortului acea liniste si seninatate pe care moartea prin natura sa le ia, redand demnitatea cadavrului in beneficiul celor care doresc sa vada decedatul pentru ultima data inainte de inmormantare.

Diferenta cu Thanatoestezicele

Thanatopraxisul presupune injectarea unui lichid conservant in sistemul arterial al cadavrului pentru a intarzia procesul de descompunere cu cateva saptamani, ceea ce asigura ca trupul se va intoarce la tarana intr-o perioada de 10 ani, in timp ce, in conditii normale, un cadavru tinde sa se descompuna in aproximativ 40 de ani.

Prin urmare, Thanatopraxis nu trebuie confundata cu Thanatoestetica, care consta doar in simpla ingrijire estetica a cadavrului prin utilizarea machiajului (in principal pentru a ascunde cicatricile si variatiile de culoare a fetei) si, prin urmare, nu include proceduri igienice specializate.

Thanatoestezia este practicata pe scara larga in Japonia, unde face parte integranta din ritualul funerar.

Primii imbalsamatori

Vechii egipteni foloseau borcane canopice pentru a conserva organele vitale in timpul procesului de imbalsamare. Imbalsamarea dateaza dinainte de anul 4000 i.Hr., cand vechii egipteni infasurau mortii in panza si ii ingropau intr-un amestec de carbune si nisip, in afara raului Nil.

Pentru egipteni, pregatirea trupului pentru inmormantare era in concordanta cu credintele lor religioase si cu pregatirea pentru viata de apoi.

Egiptenii credeau in nemurire si in invierea fizica, inviind dupa moarte si traind din nou. Corpul trebuia sa fie in stare buna pentru a atrage sufletul, numele, umbra si inima individului. Este logic ca egiptenii sunt bine cunoscuti astazi pentru practicile lor de imbalsamare de succes.

La urma urmei, se estimeaza ca, atunci cand au incetat sa mai foloseasca aceasta practica in anul 700, au imbalsamat 730 de milioane de oameni. Datorita unei descrieri detaliate a istoricului grec Herodot, care dateaza din secolul al V-lea i.Hr., avem norocul de a vedea din interior procesul egiptean de imbalsamare, dupa cum urmeaza:

  • Creierul, intestinele si organele vitale erau indepartate si spalate in vin de palmier. Acestea erau apoi plasate in vase umplute cu ierburi, cunoscute sub numele de borcane canopice.
  • Cadavrul era umplut cu o pulbere de smirna si alte rasini si parfumuri inainte de a fi cusut.
  • Cadavrul a fost apoi conservat in nitro (numele compusului chimic nitrat de potasiu) timp de 70 de zile.
  • Dupa cele 70 de zile, trupul era spalat din nou, infasurat in bandaje si inmuiat intr-o substanta gumata.
  • Odata terminat, corpul era pus intr-un sicriu si ingropat.

Initial, acest proces indelungat era rezervat doar membrilor familiei regale; cu toate acestea, alte persoane puteau beneficia de metode mai putin complicate de imbalsamare.

Prec.

Urm.

Introdu Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share This