Le-am vazut la televizor, in cinema si in unele desene animate, dar, daca nu suntem familiarizati cu realitatea din mediul rural sau gradinile mari, este oarecum dificil sa cunoastem un tractor in direct si sa traim.
Primele tractoare dateaza din 1890 si au fost alimentate cu abur, au fost folosite pentru a ara inainte si inapoi cu ajutorul unui cablu intre ele. Acestea sunt in prezent vehicule autopropulsate care sunt utilizate pentru a tracta remorci sau orice masini sau sarcini grele care trebuie utilizate in camp sau gradina. Cele mai multe dintre ele sunt folosite in agricultura, altele in constructii si, de asemenea, pentru intretinerea spatiilor verzi.
Caracteristica sa principala este ca adera destul de bine la teren si au permis reducerea fortei de munca angajate in munca agricola si mecanizarea unor procese care au fost efectuate de animale in cele mai vechi timpuri. Iata aici parbrize tractoare.
Un tractor este format din mai multe parti si aici va vom arata cateva:
– Sasiu. Este partea vehiculului care detine componentele mecanice; suspensia rotilor si a grupului motopropulsor.
– Motor. Este sistemul care pune tractorul in functiune.
– Transmisie. Aceasta parte include cutia de viteze, ambreiajul, diferentialul, rotile, padelele sau prizele de putere.
– Scripete. Este o masina care este folosita pentru a da putere tractorului.
– Adresa. Este cel care va permite sa conduceti tractorul dintr-un loc in altul.
– Frane. Ca in orice vehicul, acesta este utilizat pentru a putea opri masina atunci cand este necesar.
Tractoarele agricole au unul sau mai multe sisteme de utilizare a uneltelor, cu toate acestea, cel obisnuit este in spate si are trei brate in care este posibil sa se ataseze un plug, un elicopter, o masina de tuns iarba, ingrasamant sau orice alta masina agricola.
In prezent, majoritatea tractoarelor au un sistem hidraulic paralel cu liftul pentru a putea furniza un flux de uleiuri la implemente.
Sol cultivat
Daca dorim ca solul sa ne ofere alimentele de care avem nevoie, trebuie sa le cunoastem perfect si sa le tratam in cel mai bun mod posibil, ceea ce, intr-adevar, nu este usor sau confortabil. Principalele sarcini care trebuie incepute sunt plantarea si aratul.
Cu acesta din urma, este vorba de impartirea terenului in cheaguri si de a-l face cultivabil, permitandu-i sa absoarba aerul, sa-l patrunda in fund cu apa si sa faciliteze cresterea plantelor.
Solul cultivat, pe de alta parte, nu ramane mult timp in stare buna. Oamenii, animalele si masinile trec peste el si il zdrobesc; apa de ploaie si de irigare contribuie, de asemenea, la ingreunarea suprafetei si la cresterea compactitatii suprafetei.
Dupa un an se formeaza pe pamant, ca sa spunem asa, ca o crusta care impiedica cresterea si nutritia plantelor. Din acest motiv, dupa recoltare este necesar sa se re-are campul si sa se indeplineasca toate sarcinile necesare pentru a-l face din nou arabil.
De mii de ani, omul a folosit, si inca mai foloseste, la tragare, animalele: cai, boi, magari, catari, camile, si asa mai departe.
Mai tarziu, odata cu inventarea motorului, tractorul a intrat in scena, iar de-a lungul catorva ani a fost impus in unele tari animalelor.
Avantajele oferite de tractor sunt multe; costa mai putin de intretinut decat fiarele, este mai rapid, mai puternic si permite cultivarea unor suprafete mai mari, crescand astfel productia; pe de alta parte, detaliu foarte important, face viata fermierului mai putin obositoare.
In plus fata de lucrari, tractorul poate efectua multe alte lucrari. Printre acestea sa ne amintim:
- Aplatizare. Se compune din trecerea peste camp, dupa insamantare, o rola grea, pentru a comprima semintele din pamant.
- Glisarea unui instrument numit stand care are misiunea de a egaliza solul, de a ingropa semintele si de a acoperi ingrasamantul.
- Il freaca. Se afla in indepartarea solului din jurul plantelor prin dezradacinarea ierburilor care il infesteaza.
Tractorul permite, de asemenea, glisarea dispozitivelor pentru raspandirea ingrasamintelor, pentru a semana, pentru a grebla si pentru a colecta cereale, cartofi, sfecla, trestie de zahar si multe alte tipuri de culturi.
Motoare de tractiune
Primele masini agricole motorizate au aparut la inceputul secolului al XIX-lea. Locomotivele erau motoare cu abur pe roti care puteau fi folosite pentru a conduce utilaje agricole folosind scripeti si curele flexibile.
Richard Trevithick a proiectat primul motor cu abur stationar „semi-portabil” pentru uz agricol, cunoscut sub numele de „motor stabil” in 1812, folosit pentru a alimenta o masina de treierat de porumb.
Motorul cu adevarat portabil a fost inventat in 1893 de William Tuxford din Boston, Lincolnshire, care a instalat un motor cu abur cu un cazan in stil locomotiva pe o trasura.
Avea o volanta mare pe arborele cotit, iar o curea din piele era folosita pentru a transmite tractiunea catre o punte de transport. In anii 1850, John Fowler a folosit un motor portabil Clayton & Shuttleworth pentru a trage masini agricole folosind cabluri, in primele demonstratii publice ale aplicarii acestei tehnici la culturi.
