Într-o Românie aflată deja în derivă între crize economice, sociale și morale, un personaj se ridică în fumurile propriilor dogme: Călin Georgescu, autoproclamat salvator al națiunii și profet al unei suveranități reinventate. Pe scena publică, Georgescu s-a remarcat printr-o combinație fascinantă de teorie conspiraționistă, naționalism excesiv și o aparentă ignoranță științifică. Declarațiile sale despre vaccinuri, care „nu cresc sistemul imunitar, ci îl slăbesc”, sunt doar cireașa de pe tortul unui discurs care pare să fie croit pentru a inflama fricile și incertitudinile colective.
Sumar articol:
Adevăratul Călin Georgescu: între suveranism și dezinformare
Georgescu afirmă cu o nonșalanță debordantă: „Dintr-un copil sănătos eu fac un copil bolnav.” Ideea, oricât de absurdă, este perfect aliniată cu viziunea sa generală asupra lumii: tot ce nu se potrivește cu dogmele sale este respins. Vaccinurile, știința modernă, chiar și drepturile fundamentale, toate sunt privite prin lentila unui suveranism radical. În acest context, adevăratul Călin Georgescu este un produs al unei extreme drepte care promite să „elibereze” România de influențele externe, dar o lasă prizonieră într-o colivie de neîncredere și stagnare.
Declarațiile sale despre imunitate reflectă, de fapt, o strategie mai amplă de manipulare a opiniei publice. Acesta exploatează fricile legitime ale oamenilor – de boală, de pierderea controlului – și le transformă în pretexte pentru un discurs politic populist, care se vrea o alternativă la „sistem”. Că sistemul său se bazează pe o retorică golită de substanță este doar un detaliu.
Ce s-ar întâmpla cu România lui Georgescu?
Să ne imaginăm o Românie sub conducerea lui Călin Georgescu: suveranitatea ar deveni cuvântul zilei, dar fără vreun sens concret. Georgescu promite o economie „de piață liberă” condusă, paradoxal, de principii spirituale și tradiționale. Cum ar arăta asta în practică? Probabil o combinație de agricultură primitivă și izolaționism economic, mascate sub lozinca „înapoi la rădăcini”.
Și, bineînțeles, în această utopie, sănătatea publică ar fi gestionată pe baza convingerilor personale ale liderului suprem. În loc să ne bazăm pe progrese medicale și măsuri de prevenție, am avea probabil ceremonii spirituale și ceaiuri din plante culese la lumina lunii.
De la imunitate la imunitate socială
Călin Georgescu nu ne învață doar cum să nu ne creștem imunitatea, ci și cum să nu ne dezvoltăm ca societate. El propune o ruptură de Uniunea Europeană, o retragere în naționalismul de pe vremea „strămoșilor noștri”, care, în viziunea sa, ar fi avut toate răspunsurile la provocările lumii moderne. Este o rețetă garantată pentru izolare economică, dezinformare și incertitudine.
Când Georgescu declară că „sistemul percepe și scoate oameni care trebuie să respecte dogme”, uită să menționeze că dogma lui este cea a fricii. O frică de schimbare, de progres, de orice nu intră în schema îngustă a unei ideologii retrograde.
Cum să nu crești România
În final, Georgescu nu ne oferă doar o lecție despre cum să nu ne creștem imunitatea, ci și despre cum să nu creștem ca națiune. Sub masca unui suveranism luminat se ascund pericole reale pentru viitorul unei Românii deja fragile. Dacă ne lăsăm vrăjiți de dogmele sale, riscăm să ne întoarcem nu doar la un trecut idealizat, ci la un prezent de stagnare și incertitudine totală.
